Autofobia este o tulburare mentală comună, o frică obsesivă de singurătate. Altfel numită monofobie și izolofobie. Apare în rândul persoanelor care nu doar că tolerează greu singurătatea, ci au o teamă de singurătate este exprimată acut și s-a transformat într-o fobie. Pericolul acestei afecțiuni constă în probabilitatea mare de a avea un rezultat suicidar, deoarece este printre persoanele-autofobe cel mai mare procent de sinucideri. De ce apare o astfel de frică și cum să scăpați de ea, citiți în acest articol.
Cuprins
Cauzele autofobiei
Autofobia se numește panică frică irațională de singurătate. Și astăzi problema este mai relevantă decât oricând.
Cauzele apariției unei tulburări psihologice:
- Ritmul modern al vieții nu lasă timp și oportunitate pentru comunicare. Și aceasta este una dintre nevoile importante.
- If a person is left on a desert island for several months, he will go insane. There will be irreversible changes in the psyche. People need other people.
- Through communication, personal identification takes place. We see how others treat us and perceive ourselves accordingly.
- The causes of autophobia are often rooted deep in childhood. If an infant is rarely picked up, it will form in the subconscious mind that such behavior is the norm. The child will suffer, but will get used to it. And in adulthood will be shunned by others, will not be able to establish trusting relationships. At the same time, the need for contact with people will remain. This is a common problem of children from orphanages.
- A huge percentage of divorces hit the psyche of adults and children. The loss of a parent can trigger autophobia in a child. And adults after divorce are afraid of never pairing up again.
- The death of a loved one often becomes the reason for the development of fear of loneliness.
- Problems with communication at school in adolescents also provokes autophobia. A withdrawn and complex teenager is afraid of his loneliness, but can do nothing about it.
These and other traumatic situations cause a real fear of loneliness.
Symptoms of autophobia
Tulburarea se manifestă în diferite moduri. Există semne psihologice, comportamentale și reacții fiziologice ale organismului. Autofobia este dificil de diagnosticat din cauza lipsei de simptome. O persoană poate observa un disconfort, dar nu îl asociază cu prezența unei probleme grave. În același timp, cu cât tulburarea este prezentă mai mult timp, cu atât va fi mai dificil de tratat.
Semnele unei fobii:
- O persoană resimte disconfort atunci când este singură.
- Anxietatea apare dacă urmează să fie lăsată singură în apartament.
- O persoană se află într-o tensiune constantă din cauza faptului că nu are un partener: soț sau soție. Apar complexele.
- Dorul apare dacă este necesar să se efectueze o serie de acțiuni singur.
- Anxietatea puternică și frica provoacă periodic gânduri despre viitorul singur.
- O persoană se plimbă prin apartament după rude, încearcă să nu rămână singură.
- Forma neglijată provoacă o tulburare depresivă persistentă. Sunt posibile tendințe sinucigașe.
De asemenea, cu teama de singurătate există manifestări vegetative. Acestea sunt atacuri de panică, tremurături ale extremităților, greață. Paloare a pielii, senzație de lipsă de aer și un nod în gât. Toate acestea sunt semne ale unei adevărate fobii, care distinge o tulburare psihologică de o simplă anxietate.
Cum să lupți împotriva autofobiei
Frica de singurătate trebuie să fie recunoscută mai întâi. Puneți-vă cinci întrebări:
- Aveți gânduri intruzive că veți fi singur toată viața?
- Vă deprimă când toată lumea pleacă de acasă?
- Urăști să fii singur cu gândurile tale?
- Aveți atacuri de panică, manifestări fizice ale fobiilor?
- Ați observat că vreți să fiți tot timpul cu oamenii, să vă urmăriți familia prin casă?
Dacă aveți astfel de simptome, este necesar să contactați un psihoterapeut pentru a stabili un diagnostic. Numai un specialist, folosind teste și alte metode de diagnosticare, va putea spune dacă există motive de îngrijorare.
Tratamentul autofobiei se realizează cel mai bine în cabinetul unui psihoterapeut. Terapia are ca scop corectarea consecințelor unei situații traumatizante, regăsirea acesteia în subconștient sau în memorie. Medicul va ajuta să se înțeleagă că singurătatea nu este un motiv de îngrijorare. Se vor dezvolta asocieri pozitive cu singurătatea. Durata tratamentului pentru frica de singurătate este de șase luni până la trei ani. Dificultatea tratamentului constă în faptul că este inerent în ființa umană să fie într-un colectiv — este inerent în natura noastră. Cu cât o persoană este mai instinctivă, cu atât este mai dificil pentru ea să scape de frică.
Sfaturi pentru a face față autofobiei
Autotratarea fricii de singurătate se reduce la a te obișnui în mod conștient cu ideea că toată lumea este singură într-o anumită măsură. Spațiul personal este esențial. Dacă de îndată ce toți colegii de casă părăsesc camera, există un sentiment de teamă, de anxietate, problema nu este în singurătate. Problema este persoana însăși. Este necesar să ne ocupăm de ceea ce anume provoacă anxietatea.
Psihologii sfătuiesc să luați o foaie albă de hârtie și să scrieți pe ea toate temerile și anxietățile. După ce trebuie să lucrați la fiecare element în parte.
În ceea ce privește fiecare frică, puneți o serie de întrebări:
- Situația este reală sau există doar în capul tău?
- Ce anume a cauzat această frică? Ce a determinat-o să înceapă?
- Majoritatea oamenilor se simt la fel într-o situație similară?
- Ce sfat ați da cuiva dacă ar veni la dumneavoastră cu aceeași problemă?
Ultimul paragraf vă cere să vă analizați propria situație din exterior.
Concluzie
Așadar, ce este autofobia? Este o teamă compulsivă de a fi singur. Este în natura umană să fii înconjurat de oameni. Psihicul uman nu poate suporta izolarea prelungită, lipsa apropierii tactile. Prin urmare, copiii trebuie să ia mai des în brațe. Și în primul an de viață și în general există o hrănire psihologică.
Dacă se suspectează autofobie, este necesar să consultați un psihoterapeut. Numai un medic poate pune un diagnostic. Dacă nu există posibilitatea de a consulta un profesionist, încercați să vorbiți despre fobia dumneavoastră cu persoane apropiate, să vă angajați în autoanaliză. Amintiți-vă că venim în această lume singuri — și aceasta este o stare de lucruri naturală. Trebuie să vă împrieteniți cu singurătatea.