Auto-reflecția: definiție în psihologie și filosofie

În literatura psihologică, există adesea un sfat pentru a se angaja în autoreflecție. Potrivit specialiștilor, acest proces trebuie să fie în mod necesar prezent în viața fiecărei persoane. Dar ce este auto-reflecția? De ce este atât de importantă în viața de zi cu zi?

Definiția reflecției și a autoreflecției

Auto-reflecția este adesea folosită ca sinonim pentru reflecție. Cu toate acestea, nu ar trebui să existe nicio confuzie. Reflexivitatea este un concept mai larg.

Ce se înțelege prin reflexie

Reflexia în psihologie implică nu numai reflecția personală, ci și reflecția asupra situației în care se află un individ, a persoanelor din jur și a circumstanțelor. Este o abilitate umană manifestată în autoanaliză și autocunoaștere a activității, comportamentului și acțiunilor din viața personală, pe care în procesul de reflexie o persoană le analizează și le evaluează.

Auto-reflecția în filosofie este un tip de activitate mentală a unui individ, orientată spre cunoașterea acțiunilor sale, a culturii umane în ansamblu și a principiilor sale de bază.

Pentru a simplifica, prin reflecție, o persoană privește în interiorul sufletului său și își vede trăsăturile individuale și comportamentul în diferite situații și medii lumești. El înțelege toate aspectele pozitive și negative ale faptelor sale. Reflecția necesită multă muncă, ea este interconectată simultan cu mai multe sfere:

• intelectuală;
• spirituală;
• emoțională;
• evaluativă.

Cu toate acestea, ea nu trebuie confundată. Acest concept nu este asociat cu reflexele, reacția unei persoane la impactul stimulilor din exterior. Este identic cu conceptul de autocritică. O persoană studiază cu atenție, înțelege, își evaluează acțiunile. Procesul nu este plăcut. Dar, fără el, personalitatea nu se va putea dezvolta pe deplin.

În psihologie, reflecția este împărțită în două niveluri:

1. Cognitiv. Implică studiul lumii interioare, corelarea acesteia cu normele, standardele, cerințele acceptate în societate.
2. Emoțional. Se exprimă prin experimentarea atitudinii față de sine a oamenilor din jur. O persoană este preocupată de conștiința și comportamentul său.

Prezența unui nivel emoțional este o diferență esențială între reflecție și autoanaliză consecventă. Mulți oameni nu doresc, în mod conștient și deliberat, să se angajeze în reflecție. Acest lucru nu se datorează lenei. Procesul de reflecție nu evocă întotdeauna emoții pozitive și dorința de a se lăuda pe sine. Uneori este asociat cu dezamăgirea, sentimente de inferioritate, rușine, remușcări.

De asemenea, reflexia excesivă nu duce la nimic bun. Consecințele sale sunt autoabuzul și autoexaminarea. Acestea provoacă stres, nevroze și chiar depresie. Pentru a evita astfel de consecințe, trebuie să menținem un echilibru între partea cognitivă și cea emoțională a reflecției.

Conceptul de autoreflecție

Auto-reflecția este reflectarea de către o persoană a propriei persoane în diverse situații prin intermediul conștiinței sale. În procesul de autoreflecție, este ca și cum o persoană se uită într-o oglindă și descrie tot ceea ce vede în ea. Este o tehnică de evaluare a propriei persoane, a metodelor de lucru și a proceselor de învățare. În cuvinte simple, «reflecție» înseamnă să te gândești la ceva.

Reflecția și formarea contextului scrierii autoreflexive devin importante în orice formă de înțelegere sau de autodezvoltare.

Omul, ca ființă rațională, are o capacitate inerentă atât de a reflecta anumite evenimente, cât și de a «reflecta propria reflecție». Există patru situații cheie în care o persoană care înțelege poate fi:

• cunoaștere despre cunoaștere (de exemplu, o persoană cunoaște tabla înmulțirii și este conștientă de acest fapt);
• necunoașterea cunoștințelor (de exemplu, o persoană cunoaște multe cuvinte străine auzite sau citite în diferite locuri, dar nu este conștientă de această cunoaștere);
• cunoașterea despre ignoranță (de exemplu, un individ nu știe unde se află Muntele Everest și este conștient de ignoranța sa);
• ignoranța ignoranței (de exemplu, o persoană nu știe ce tablouri a pictat Rafael Santi și, în același timp, nici măcar nu bănuiește faptul că este ignorantă, deoarece nu a auzit niciodată de Santi).

De ce are nevoie o persoană de auto-reflecție și ce îi oferă aceasta?

Auto-reflecția este necesară din următoarele motive:

1. Este baza pentru autoînvățare. În absența capacității de a reflecta, personalitatea nu se dezvoltă. În unele cazuri, poate indica o psihopatologie.
2. Oferă posibilitatea de a reevalua propriul punct de vedere, este baza socializării. Permite asimilarea normelor și valorilor societății.

Ce oportunități deschide auto-reflecția:

1. Te învață să înțelegi oamenii. Reflectând, o persoană se înțelege pe sine mai clar. Se reflectă pe sine comparându-se cu alții. Este important ca acest lucru să nu se transforme în comparații banale. Cu o abordare corectă, se deschide posibilitatea unei înțelegeri mai profunde a celorlalți, a obiectivelor, a comportamentului, a acțiunilor lor.
2. Oferă posibilitatea de a analiza experiența personală. Atât cea de succes, cât și cea negativă. Nu trebuie să uităm că și experiențele nefavorabile sunt valoroase. Uneori mai mult decât cele pozitive.
3. Ajută la găsirea punctelor forte și a punctelor slabe personale.
4. Vă învață să vă dezvoltați gândirea.
5. Permite reevaluarea valorilor personale, a judecăților. Personalitatea unui individ nu este statică. Ea este schimbătoare. Obiectivele primare își pot pierde relevanța. Uneori nu este clar la prima vedere. Auto-reflecția oferă posibilitatea de a regândi poziția față de anumite evenimente, de a schimba sarcinile și obiectivele. Este o șansă de autoperfecționare.
6. Îmbunătățește intuiția. O persoană învață să folosească în mod practic intuiția.
7. Permite să se scape de obiceiurile proaste. De exemplu, în procesul de autoreflecție, cineva își poate da seama că mâncarea nesănătoasă are un efect negativ asupra sănătății sau că cititul în condiții de iluminare slabă are un impact negativ asupra vederii.
8. Elimină obstacolele inutile care împiedică descoperirea potențialului interior. Aceste obstacole sunt rezultatul timidității și timidității excesive, al dificultăților de comunicare.
9. Dezvoltă capacitatea de a lua decizii bine gândite și raționale.

Realizând doar unul dintre punctele de mai sus și atingând cel puțin un obiectiv de viață specific, vă puteți simți mai încrezător. Acest lucru va duce la o creștere a stimei de sine.

Cum să ieșiți din autoexplorarea nesfârșită și săpunul productiv

În psihologie, auto-reflecția este o metodă excelentă de dezvoltare personală, de autoperfecționare, de schimbare, de îmbunătățire a lumii din jurul tău prin activitățile tale. Aceasta este o modalitate puternică de a te dezvolta ca persoană, de a te face mai bun, de a obține un succes semnificativ în viață.

Cu toate acestea, în ciuda unor astfel de perspective roz, oamenii au multe dificultăți psihologice. Care este motivul pentru aceasta? Răspunsul se află în faptul că autoreflecția este adesea confundată cu «autoexplorarea». Aceasta este principala problemă.

Ce duce la faptul că o persoană începe să-și plângă de milă de sine sau înlocuiește activitatea productivă cu autoabuzul? Există o serie de motive pentru acest fenomen și metode de combatere a acestora.

Lipsa de atenție și îngrijire în timpul anilor de copilărie

În cele mai multe cazuri, în absența unei iubiri și afecțiuni adecvate, copilul se simte nedorit, abandonat, singur. Sentimentul de inferioritate, un fel de defectivitate bântuie o persoană pe tot parcursul vieții, lipsind-o de posibilitatea unei evaluări obiective a propriei persoane. Deși obiectivitatea este fundamentul auto-reflecției. Distorsiunile afectează totul — de la aptitudini la resurse personale. Este firesc ca un individ cu o stimă de sine scăzută să fie privat de gândirea productivă.

În această situație, soluția la problemă este o combinație de două metode:

1. Auto-împuternicirea. În fiecare zi ar trebui să se vorbească despre sine numai în mod pozitiv, să se găsească calități personale demne de laudă.
2. Determinarea obiectivelor de viață și realizarea lor.

Abuzul psihologic în copilărie

Duce la aceleași consecințe ca în cazul anterior, adesea chiar mai grave. Acest lucru se datorează faptului că copilul aflat într-o astfel de situație este forțat să realizeze că nu este nimic. Uneori, acest lucru este mai periculos decât abuzul fizic.

Cu o stare instabilă a psihicului, o imagine similară poate fi observată la vârsta adultă. Un soț opresiv și gelos, o soție isterică și certăreață, rude care își «sufocă» copiii.

Tehnicile de combatere a acestei probleme sunt aceleași ca cele descrise mai sus. Cu toate acestea, condiția principală este să scăpați de mediul «opresiv». Doar atunci putem vorbi despre o autoreflecție eficientă.

Incapacitatea de a se autoorganiza

Este caracteristică persoanelor cu anumite trăsături de personalitate. Acestea sunt schizoizii, isterioizii și altele. Într-o astfel de situație, autoreflecția este patologică, incoerentă și confuză. Acest tip de persoane trece haotic de la un gând la altul, ceea ce duce la lipsa de elaborare și realizare a oricărei calități, obișnuințe.

Într-o astfel de situație este posibil un sentiment de inferioritate. Totuși, acesta este mai puțin frecvent decât în cazurile citate anterior.

În acest caz, o reflecție eficientă necesită o organizare personală țintită. Ar trebui să se aloce 15 minute în fiecare zi pentru o sistematizare și o analiză ordonată a evenimentelor care au avut loc în ziua în curs. Principalul lucru este să nu se exagereze. În caz contrar, procesul va degenera într-o banală «autodepășire».

Probleme de comunicare, introversie profundă

Incapacitatea de a stabili relații sociale se formează ca un proces secundar. Introvertiții nu simt nevoia de ele.

Adesea, aceștia pot face față cu ușurință auto-reflecției. Cu toate acestea, este de natură negativă. Au tendința de a căuta defecte în ei înșiși. Deși încearcă să cântărească și să sistematizeze în mod adecvat situația:

1. Am probleme de comunicare? Nu-i nimic.
2. Nu ar trebui să abuzezi de alcool. Dar o mulțime de oameni beau și nu li se întâmplă nimic.
3. Am probleme de dicție. Dar nu sunt sociabil, nu am nevoie deloc.

Auto-reflecția negativă nu dă un rezultat pozitiv.

Este posibil să depășim această situație. Este necesar doar să sistematizăm procesele de reflecție. Este necesar să se pună întrebările potrivite. Punctul cheie este structurarea acțiunilor.

Ar trebui să vă puneți doar 4 întrebări pe zi. Care este opinia mea despre ziua în curs? Care sunt acțiunile mele pozitive și negative din ziua trecută? Care au fost neajunsurile mele în acțiunile mele din ziua respectivă? Care sunt acțiunile mele viitoare pentru mâine?

În timp, lista de întrebări poate fi extinsă. Obiceiurile, sentimentele, gândurile și acțiunile ar trebui să fie implicate în reflecție.

O predispoziție spre perfecționism

Capacitatea de a reflecta nu face jocul perfecționiștilor. Astfel de personalități reacționează dureros la capacitatea de a se critica cu ușurință. Ele se adâncesc instantaneu în «autodepășire» și găsesc defecte în ele însele.

O astfel de aspirație către un ideal fals le privează de capacitatea de a acționa. Iar aceasta este o problemă majoră.

Nu pot să învăț să patinez astăzi. Și asta înseamnă că nu voi învăța niciodată. În consecință, nici măcar nu merită să continui să învăț.

În această situație, trebuie învățată o axiomă. Idealul pentru care se străduiesc perfecționiștii nu există! Greșelile sunt o parte distinctivă a practicii. Ele sunt o parte naturală și integrală a procesului educațional. Ele sunt cele care trebuie analizate și prelucrate pentru a le evita.

Perfecționismul este o trăsătură de caracter. Și este imposibil să-i faci față pe deplin de unul singur. Într-o astfel de situație, este necesar să se recurgă la asistența calificată a unui psiholog.

Caracteristici ale personalității. Orizont narcisist

Aici este potrivit, mai degrabă, autocompătimirea, nu «autodepășirea». Dorința de autoafirmare și autoreflecție la narcisiști este mai mare decât la persoanele cu un alt pliu de personalitate. Experimentând o nevoie constantă de recunoaștere, aceștia se comportă adesea ilogic. Iar acest lucru duce la o serie de greșeli. Ceea ce, la rândul său, este terenul perfect pentru abuzul de sine. La aceasta recurg narcisiștii, manifestând în același timp autocompătimire.

Dacă atenția este concentrată în mod viu, procesul se transformă într-un fel de spectacol de teatru, în care gândurile narcisistului sunt demonstrate mediului înconjurător. Pentru a corecta o astfel de problemă, este necesar să se organizeze procesul de autoreflecție. Acest lucru nu este dificil. Este necesar să vă puneți la sfârșitul zilei toate aceleași întrebări. După caz, lista trebuie completată.

Un psiholog vă va ajuta să scăpați de cele mai «înrădăcinate» calități narcisiste. Nu toată lumea este înclinată spre autocontrol, în special persoanele excesiv de emoționale, cum ar fi isteroizii și narcisiștii.

Toate cauzele de mai sus sunt posibile de corectat. Depinde de determinarea și aspirația de a lucra asupra propriei persoane.

Ce trebuie făcut dacă autoreflecția este absentă

Procesul de auto-reflecție este inerent în fiecare persoană, dar în grade diferite. Depinde de psihotip, de pliurile de personalitate, de diferitele priorități de viață, de nivelul general de dezvoltare mentală și intelectuală.

Persoanele cu un nivel intelectual ridicat sunt adesea mai predispuse la auto-reflecție.

Cu toate acestea, există cazuri în care auto-reflecția este absentă. Care sunt cauzele acestui fenomen și ce ar trebui făcut în acest caz?

1. Lipsa de educație. Copilul nu primește informațiile necesare despre ce este bun și ce este rău. În cel mai rău caz, practic, copilului nu i se arată modele comune de comportament. Nu-l interesează pe copil. În acest caz, nu puteți face fără ajutor psihologic calificat. Cu privire la analiza evenimentelor care au avut loc în cursul zilei curente, este necesar să se aloce sistematic 15 minute.
2. Tutela excesivă. Copilul este literalmente sufocat de tutelă și dragoste. În acest caz, nu este nevoie să fie conștient de comportamentul lor. Copilul nu învață competențele și abilitățile de a-și schimba linia de comportament, care îl bântuie la vârsta adultă. Metoda de combatere a acestei probleme este similară cu cea anterioară. De asemenea, ar trebui să se lucreze, bazându-se pe ajutorul unui psiholog calificat.
3. Neglijarea pedagogică. În acest caz, nimeni nu este angajat în creșterea copilului. Acesta este cel mai înalt punct al educației incomplete. Pentru a combate o astfel de problemă este necesară prin consiliere psihologică. În plus, este necesar să o eliminăm în copilărie. La vârsta adultă, este destul de dificil.
4. Extraversia. Sociabilitate excesivă, care se transformă adesea în obsesivitate și vorbăreție. În acest caz, este necesar să se concentreze atenția persoanei asupra beneficiilor auto-reflecției: perspective de comunicare productivă, stabilirea de legături sociale

Relația dintre autocunoaștere și autoreflecție

Cunoașterea de sine este cunoașterea și analiza de către un individ a aspectelor mentale și fizice personale, studiul sinelui. Cunoașterea de sine își are originile în copilărie și se dezvoltă de-a lungul vieții. Ea se desăvârșește pas cu pas, în funcție de reflectarea lumii înconjurătoare și de autocunoaștere.

Etapele principale ale procesului sunt::

1. Analiza activităților și a comportamentului personal pe baza comparației cu ceilalți.
2. Empirismul. Se împarte în extern (realizat prin înregistrări audio și video) și intern (autoobservarea gândurilor, sentimentelor, reacțiilor la diverse situații și evenimente).
3. Autoevaluarea (relatare personală internă).

Dezvoltarea autocunoașterii este în strânsă legătură cu autoreflecția unui individ, care favorizează îmbunătățirea conștiinței personale de sine și formarea inteligenței sociale și perceptuale.

Autoreflecția în diferite sfere profesionale

Autoreflecția are o mare importanță în formarea și dezvoltarea competenței profesionale de comunicare a specialiștilor din diferite sfere de activitate.

Auto-reflecția în psihologie

În psihologia socială, conceptul de «autoreflecție» este foarte frecvent în studiul și analiza problemelor comunicative și a problemelor de percepție interpersonală. Este, de asemenea, implicat în comunicarea și percepția interpersonală.

În psihologia socială, prin autoreflecție se înțelege înțelegerea de către o persoană a modului în care este percepută de către interlocutor. Aceasta nu mai este doar percepția unui partener, ci cunoașterea modului în care o altă persoană se simte față de adversarul său. Un fel de fenomen de oglindire reciprocă. O reprezentare sistematică, a cărei esență este simbolizarea lumii interioare a interlocutorului. Este demn de remarcat faptul că această lume interioară imprimă în egală măsură esența celei dintâi.

Utilizarea autoreflexiei în medicină

Autoreflecția contribuie la dezvoltarea competenței terapeutice sau de consiliere a medicilor. Ea include următoarele calități pozitive:

1. Permite o percepere și un control mai precis al propriei gândiri. Acest lucru susține faptul că autoreflecția este interrelaționată cu autoreglarea.
2. Permite să judecați obiectivitatea judecăților, sistematicitatea logică, validitatea și regularitatea lor.
3. Face posibilă obținerea unui răspuns corect la majoritatea întrebărilor care apar în procesul de practică. În special cele care implică dificultăți în interacțiunea cu pacienții. Fără utilizarea autoreflecției, acestea ar rămâne vagi și nerezolvate.

Cu o atitudine profundă și judicioasă, autoreflecția acționează nu doar ca un instrument pentru a facilita percepția pacientului asupra interacțiunii reciproce sau a abordării clinice pentru rezolvarea problemelor sale. Ea devine o practică de «supervizare» în înțelegerea și abordarea unei serii de dificultăți în interacțiunea cu pacienții în procesul de consiliere.

Auto-reflecția în pedagogie

Atunci când lucrează cu un copil, pedagogul își analizează acțiunile sale în timpul fazei de planificare a procesului ca una dintre părțile implicate în această interacțiune. În timpul autoreflecției pedagogice, pedagogul observă ceea ce se întâmplă din perspectiva colegilor și a elevului. De asemenea, el își studiază activitatea personală în lumina anumitor situații și tehnologii pedagogice, se identifică cu esența interacțiunii pedagogice.

Auto-reflecția în economie

Auto-reflexia oferă individului posibilitatea de a-și explora și analiza lumea interioară, de a-și dezvălui potențialul ascuns și de a contura abilitățile psihologice personale. Unicitatea unui astfel de fenomen constă în faptul că, prin autoreflexie, o persoană poate accepta sau nu caracteristicile și proprietățile psihologice personale.

Autoreflecția în economie este interpretată ca o reflecție a individului asupra lui însuși cu un sistem de anumite cunoștințe matematice prin intermediul autocunoașterii și autocunoașterii.

Concluzie

Autoreflecția ajută o persoană să-și îmbunătățească abilitățile și competențele, să-și evalueze eficacitatea acestora. Principalul lucru este de a formula o întrebare pozitivă cu privire la propriile acțiuni. Și apoi să evalueze dacă există o metodă mai eficientă de a o face în viitor.

Autoreflecția are nu numai un aspect informativ și conducător în ceea ce privește gândirea și autocunoașterea, ci și un factor comunicativ. Ea susține sentimentul și înțelegerea persoanei ca persoană în interacțiune continuă cu ceilalți și îndeplinește o funcție creativă în dezvoltarea de sine.