Autoamăgirea permite unei persoane să creadă că trăiește mai bine decât este în realitate. În același timp, ea distruge relațiile, sfera profesională și chiar personalitatea însăși, deoarece percepțiile sunt uneori prea departe de realitate.
Cuprins
Definiția conceptului
Autoînșelarea este unul dintre mecanismele de apărare ale psihicului, care funcționează prin distorsionarea sau schimbarea imaginativă a realității înconjurătoare. O persoană aflată sub influența unor motive diverse, cel mai adesea inconștiente, prezintă propriei conștiințe un curs modificat al evenimentelor, care se dovedește a fi mai favorabil pentru ea. De exemplu, un concurent care nu a fost admis la specialitatea dorită din cauza numărului insuficient de puncte la examene, începe să creadă că comisia de admitere «a cumpărat totul» și de aceea nu a fost admis. Și nu din cauza propriei sale lipse de cunoștințe.
Cauze de manifestare
De cele mai multe ori, autoînșelăciunea acționează ca un mijloc de apărare împotriva situațiilor traumatice și stresante. Astfel, cauzele autoamăgirii pot fi:
- Frica. De cele mai multe ori este vorba de teama că cineva, după ce a aflat adevărul, va putea face rău unei persoane într-un anumit fel. Tot aici se află și: teama de responsabilitate, sentimente de vinovăție și rușine, teama de a-și da seama de propriile neajunsuri și de incorectitudinea acțiunilor lor.
- Stima de sine scăzută. O persoană care se consideră că nu este suficient de bună, începe să-și atribuie calități pozitive, pe care nu le are cu adevărat.
- Situații psihotraumatice. Cu un impact prea puternic al evenimentului asupra psihicului, o persoană începe să denatureze faptele reale, astfel încât situația să devină mai puțin dureroasă.
Problema autoamăgirii
O persoană, făcând să treacă dorințele drept realitate, pierde o anumită cantitate de adecvare și conștientizare în viața sa, aceasta este principala problemă a autoamăgirii. Individul trăiește parțial într-o lume fictivă, ceea ce îi afectează negativ viața personală, relațiile cu ceilalți și cariera.
Cei din jur nu sunt întotdeauna capabili să-și dea seama că o persoană îi înșală nu numai pe ei, ci și pe el însuși: el crede sincer în ceea ce spune. Drept urmare, nu mai au încredere în el, iar calitatea comunicării lor scade semnificativ.
Există, de asemenea, probleme la locul de muncă: unele tulburări în percepția realității, asociate cu o tendință de autoamăgire, nu permit unei persoane să desfășoare pe deplin activitățile profesionale.
Fondul emoțional încetează să mai fie stabil. Acceptarea de sine se mărginește la autoînșelăciune, pentru că nu este întotdeauna posibil să ne iubim părțile negative, trebuie să inventăm prezența altora, mai pozitive. O persoană reacționează acut la încercările celorlalți de a-i deschide ochii la adevăr. Psihicul său încearcă să îl protejeze, astfel încât o persoană se poate comporta agresiv sau detașat.
Cum să scapi de autoînșelăciune
În primul rând, pentru a preveni autoamăgirea sau pentru a scăpa de ea, este necesar să înțelegem cauza acesteia. Dacă frica este cauza autoamăgirii, este necesar să lucrăm cu ea: să învățăm să ne asumăm responsabilitatea pentru cuvintele și acțiunile noastre, să depindem mai puțin de opinia celorlalți și să ne iertăm greșelile mici. În cazul în care cauza autoamăgirii este stima de sine scăzută, este important să căutați părțile lor pozitive reale, să nu inventați absente, să vă lăudați mai des și să încercați lucruri noi, obținând succesul în pași mici. În cazul unor situații grave, traumatizante din punct de vedere psihologic, este mai bine să consultați un psihoterapeut: el va ajuta să «lucreze prin» situația și starea, astfel încât în viitor să nu provoace nevoia de autoamăgire.
Exemple de autoînșelăciune
Un exemplu de autoînșelare poate fi o situație în care o persoană care are probleme serioase cu abilitățile sociale și de comunicare, cu capul se duce la muncă, încetând să observe tot ceea ce este în jurul său. În același timp, persoana respectivă este convinsă și îi convinge pe ceilalți că singurul lucru care o împiedică să socializeze cu familia și să se întâlnească cu prietenii este programul său de lucru încărcat.
Another example is a person who is constantly seeking to travel. He says and believes himself that he loves to move from place to place, but in fact his main motive is to avoid the difficulties he faces in his permanent place of residence.
Another example is the situation when a person steals money from rich people, motivated by the fact that they have too much finances and do not share with anyone. In the eyes of the self-deceiver it looks like a struggle for justice. But he is unable to admit to himself that he cannot find any other way to earn money other than stealing it.
Conclusion
What is self-deception? It is a defensive reaction that sometimes proves useful: for example, in severe stressful situations that cannot be calmly experienced. But after a while, when the pain is a little dulled, it is worth contacting a specialist to work through the situation, otherwise it will make itself known at the most inopportune moment. Self-deception from fear or low self-esteem over time destroys the personality, so it is also important to deal with it in time and discover the real, not fictitious reality.