Autoanaliza este o conversație între o persoană și el însuși, întorcându-se în adâncul său, analizându-și propriile acțiuni, gânduri, sentimente. Un nume alternativ este reflexia (accentul este pus pe a doua silabă). Termenul derivă din latinescul reflexio, care se traduce prin «întoarcere». Să analizăm în detaliu și să explicăm definiția autoanalizei la femei și bărbați, esența procesului și valoarea sa pentru dezvoltarea personală. Să aflăm cum să facem o autoanaliză de sine.
Cuprins
Ce este autoanaliza
Ce este introspecția în psihologie? Să dăm o definiție. Autoanaliza personalității este apelul unei persoane la conștiința sa. Este o observare a propriei persoane, cu ajutorul căreia o persoană găsește răspunsuri la întrebările care o preocupă. Autoanaliza este cel mai accesibil și universal mijloc de ajutor psihologic. Înainte de a merge la un psiholog cu orice problemă, vorbiți cu voi înșivă. Cea mai înaltă manifestare a autoanalizei este transferul problemei de la nivelul inconștientului la nivelul conștiinței.
De ce este necesară autoanaliza personalității
Care este scopul autoanalizei? Ajută o persoană să se ordoneze, să se înțeleagă și să se accepte pe sine. Aceasta, la rândul său, ajută la găsirea armoniei în interior și în exterior și contribuie, de asemenea, la formarea și dezvoltarea personalității. Cu ajutorul autoanalizei, subiectul își înțelege motivele, nevoile, valorile, dorințele și sentimentele.
Rezultatul autoanalizei este că persoana își dă seama de adevărata problemă și elaborează un plan pas cu pas pentru eliminarea acesteia.
Când este necesar să se utilizeze autoanaliza
Autoanaliza este folosită în situații de instabilitate psihologică, atunci când o persoană nu vede logica, relația cauză-efect în ceea ce se întâmplă în viața sa. De exemplu, o persoană apelează la autoanaliză atunci când:
- în mod neașteptat pentru el însuși se supără pe cineva apropiat;
- este respins la angajare de nenumărate ori, are impresia că se învârte în cerc;
- nu se poate despărți de o relație dureroasă, deși își dă seama că nu-i face bine;
- devine anxios fără niciun motiv aparent;
- refuză să ia decizii importante din cauza unei frici nerezonabile etc.
Aceasta este o listă de cauze probabile pentru a începe să vă analizați.
În general, autoanaliza ar trebui efectuată atunci când simțiți un disconfort mental, când sunteți în conflict cu voi înșivă. Ori de câte ori simți că pierzi contactul cu tine și cu lumea, apelează la autoanaliză.
Cum să efectuați o autoanaliză de sine
Treptat, veți învăța cum să efectuați autoanaliza oricând și oriunde, făcând rapid abstracție de condițiile exterioare. Cu toate acestea, la începutul călătoriei tale pentru a stăpâni această abilitate, îți recomand să urmezi următorul plan.
Cum să faci o autoanaliză de sine:
- Rezervați-vă un timp și un loc convenabil. Alocați o oră sau câteva ore pentru aceasta. Închideți telefonul, închideți calculatorul și televizorul. Nimeni și nimic nu trebuie să vă distragă atenția.
- Pregătiți un pix și un caiet. Fixarea gândurilor, schițarea de diagrame este utilă în orice etapă de stăpânire a autoanalizei.
- Determinați ce anume vă îngrijorează și faceți o listă de întrebări.
Vom vorbi mai târziu despre întrebări. Deocamdată, haideți să schițăm pe scurt un plan pentru a vă aborda. Începeți cu întrebarea: «Cum mă simt?». Apoi, pentru fiecare răspuns, întrebați «De ce?» și descâlciți-l treptat ca pe un ghem de ață.
Obiective și scopuri
Care este scopul principal al autoanalizei regulate? Scopul autoanalizei este de a atenua starea, de a înțelege problemele psihologice reale. Pur și simplu, o persoană are nevoie de autoanaliză pentru a da sens lui însuși și vieții sale. Orice disconfort psihologic este legat de faptul că o persoană merge împotriva lui însuși, a esenței sale și își suprimă potențialul personal, adevăratul său sine.
Sarcinile pe care personalitatea le rezolvă în procesul de autoanaliză:
- Să se exprime sincer și deschis, cât mai complet posibil;
- să înțeleagă relațiile ascunse de cauză și efect și adevăratele motive ale acțiunilor sale;
- să identifice atitudinile și modelele de comportament distructive, să le abandoneze și să le înlocuiască cu modele productive.
Nu confundați autoanaliza cu autoexaminarea și autobăgarea de sine. Aceasta din urmă este distructivă. Prima este productivă. Autoanaliza este o analiză reținută și lipsită de judecăți a situației. Nu vă caracterizați gândurile, acțiunile și dorințele ca fiind rele sau bune. Pur și simplu vă luați răspunsurile ca atare. Analizezi, nu sapi fără noimă în trecut sau în prezent.
Tipuri de introspecție
Putem distinge între autoanaliza sistematică și nesistematică. Prima este destinată rezolvării problemelor complexe care interferează cu viața unei persoane și a situațiilor care se repetă la nesfârșit. De exemplu, atunci când un bărbat se luptă cu teama de a se întâlni cu sexul opus, el face exerciții, ține un jurnal și urmărește dinamica.
Introspecția nesistematică este folosită atunci când o persoană dorește să explice ceva punctual. De exemplu, nu a înțeles de ce un prieten s-a simțit jignit de el/ea și acum nu mai vorbește cu el/ea. Pe lângă faptul că încearcă să vorbească cu prietenul, subiectul se întoarce și în interiorul său, își analizează cuvintele și acțiunile.
În plus față de tipurile de autoanaliză, se obișnuiește să se distingă mai multe tipuri, sau mai degrabă tehnici. De exemplu, puteți folosi astfel de tehnici și metode, metode de autoanaliză:
- Scrierea către sine pe diferite foi de hârtie. Luați 5 foi: albă, maro, verde, galbenă și albastră. Sau puteți lua foi albe simple și să folosiți creioane de diferite culori. Pe prima foaie, descrieți în mod obiectiv problema: ce s-a întâmplat și când s-a întâmplat (ca un reportaj). Pe a doua foaie, descrieți toate emoțiile și sentimentele negative pe care le aveți în legătură cu situația respectivă. Pe a treia foaie de hârtie, descrieți emoțiile și sentimentele pozitive pe care le aveți în legătură cu această situație. Pe a patra foaie, descrieți în mod creativ problema. De exemplu, faceți o schiță. Pe ultima foaie, analizați-o, trageți concluzii și scrieți câteva recomandări. Astfel, soluția la problemă ar trebui să apară pe ultima foaie. Fișele rămase sunt concepute pentru a vă ajuta să vedeți problema din unghiuri diferite, din perspective diferite.
- Analiza viselor. Visele sunt o reflectare a subconștientului nostru, a experiențelor, gândurilor și sentimentelor. Dacă vă analizați visele în mod regulat, puteți găsi o soluție la problema în cauză. Visele pot fi analizate în format jurnal. Dacă vă lipsesc cunoștințele, consultați lucrările lui Freud (el a scris mult despre vise și semnificația lor).
- Jurnal personal. Sarcina este de a face ceva în fiecare zi pentru a forma obiceiuri noi, utile și pentru a schimba gândirea distructivă. Adică, identificați o problemă și dezvoltați un plan pentru a lucra la ea. În jurnal descrieți situațiile în care se manifestă problema, sentimentele, gândurile și reacțiile dumneavoastră. Tot acolo înregistrați și cu ce ați înlocui aceste elemente. Adică, notați ce ați dori să simțiți și să gândiți, cum ați dori să reacționați. Iar dacă sunteți mulțumit de reacții, marcați progresul și pur și simplu întăriți comportamentul.
Notă pentru sine! Jurnalele pot avea diferite focalizări: obiective, recunoștință, dezvoltare personală, lucrul asupra greșelilor din trecut etc.
Orice tehnici izolate pot fi folosite pentru autoanaliză. De exemplu, orice teste pentru a determina nivelul de anxietate, stima de sine, rezistența la stres, abilitățile, temperamentul, tipul de personalitate etc. Cu ajutorul metodelor izolate de diagnosticare este posibil să se efectueze o autoanaliză îngust focalizată. De exemplu, autoanaliza experienței și a competențelor, abilităților, punctelor forte și punctelor slabe, stilului de viață, sinelui ca persoană.
Autoanaliza critică trebuie analizată separat. În acest caz, o persoană își evaluează acțiunile, gândurile și dorințele în termeni de moralitate, norme ale societății. În timpul unei astfel de analize, o persoană rezolvă dilema «A fi sau a părea». Oamenii apelează la o astfel de autoanaliză în situații de alegeri dificile.
Întrebări pentru autoanaliză
Întrebările pentru autoanaliză vor varia de la caz la caz. Am identificat deja de unde să începem și cum să procedăm cel mai bine. Acum să vedem exemplul de întrebări pentru o situație în care o persoană se simte nefericită sau doar simte un anumit disconfort.
Întrebări pentru autoanaliza personalității de la un psiholog pentru fiecare zi:
- Cât de fericit sunt? De ce mă aflu la acest nivel în acest moment?
- Ce și cine mă face fericit?
- Pot deveni și mai fericit?
- Ce mă împiedică să devin mai fericit?
- De ce mă împiedică?
- Ce îmi doresc cu adevărat?
- De ce nu pot obține ceea ce îmi doresc cu adevărat?
- Cum pot scăpa de aceste limitări și de ce nu am reușit până acum?
- Ce loc au punctele mele forte și punctele slabe în această situație?
- Ce resurse am pentru a fi fericit și ce resurse trebuie să dobândesc?
- De ce nu pot să-mi schimb viața, ce mă împiedică să lucrez asupra mea (gânduri, credințe, temeri)?
- Sunt sincer cu mine însumi?
Am menționat deja că, în autoanaliză, întrebarea principală este «De ce?». Dar, pe lângă aceasta, alte două întrebări universale vor fi de ajutor: «Ce îmi oferă?», «De ce am nevoie de ea?». Este important să nu o confundați cu întrebarea «De ce am nevoie de ea?».
De unde să începi o autoanaliză psihologică? Acordați atenție planului universal:
- Identificați o problemă, o întrebare. O singură autoanaliză — o singură anchetă.
- Observarea ta în situațiile în care se manifestă această problemă. Răspundeți la trei întrebări: «Ce simt?», «Ce simt?», «Ce gândesc?».
- Înregistrați răspunsurile-raționamente la aceste întrebări. Analizați emoțiile, sentimentele și gândurile. Înregistrați-vă observațiile în teze, în desene și diagrame sau în text integral — cum preferați și cum vă este mai comod, dar este mai bine să o faceți de mână.
- Odihniți-vă. Lăsați informația să fie digerată, distrageți-vă mintea de la autoanaliză pentru o perioadă de timp (de la o jumătate de oră până la 1-2 zile).
- Revenind la analiza problemei. Acum este momentul să ne întoarcem la problemele despre care am vorbit. Dezlegarea este ca o încurcătură. Dacă vă lipsesc anumite cunoștințe, găsiți-le. De exemplu, ați identificat o problemă, dar nu-i înțelegeți cauzele. Găsiți un articol pe internet (carte de referință, manual) și familiarizați-vă cu cauzele probabile ale afecțiunii dumneavoastră. Încercați cunoștințele pe care le-ați dobândit pe dumneavoastră.
- Elaborați un plan de acțiune. Gândiți-vă la modul în care vă puteți rezolva problema. În cazul în care cunoștințele lipsesc, consultați din nou surse profesionale.
Fiți atenți! Vă veți da seama că autoanaliza a avut succes atunci când vă identificați nevoia, dorința de moment. Nu uitați că principalul lucru este să trăiți în armonie cu voi înșivă.
Un exemplu din viața mea
Autoanaliza m-a ajutat și încă mă ajută în mod regulat și în multe feluri. De fiecare dată când mă confrunt cu anxietate interioară, cu emoții negative, apelez la această metodă. Ca exemplu, vă voi spune cum m-a ajutat autoanaliza să fac față unui comportament de autoagresiune — rănirea deliberată a corpului meu — cu ani în urmă.
Autoagresiunea se manifestă sub mai multe forme. Adesea, aceasta implică tăieturi pe corp. În cazul meu a existat o formă diferită, dar și frecventă — tăierea cuticulelor unghiilor. Se referă la dermatilomanie. La început a avut un caracter inconștient (așa cum se întâmplă adesea), adică am observat deja degete rupte, răni sângerânde. În același timp, nu am putut spune când și de ce am făcut-o (din nou, totul urmează scenariul clasic).
Acestea sunt întrebările la care am răspuns în timpul procesului de autoanaliză (exemplu de scriere a unei autoanalize a mea):
- Ce este un comportament de autoagresiune? Este o manifestare a autoagresiunii.
- De unde provine agresivitatea autodirijată? Este o transformare a agresiunii îndreptate împotriva a ceva sau a cuiva din lumea exterioară. Dacă nu vă puteți exprima furia față de acest obiect, reprimați negativul, iar apoi acesta se revarsă sub formă de autoagresiune.
- În ce situații îmi fac rău mie însumi? Aceasta a fost cea mai dificilă. Multă vreme nu am putut aduce problema la nivel conștient. Am ținut un jurnal și, treptat, am reușit să notez principalele situații.
- Ce este comun în aceste situații? Ce emoții și sentimente trăiesc, în afară de agresiunea evidentă? Iritare, nedorința de a face ceea ce trebuie să fac (să comunic cu cineva/altă opțiune — depinde de situație), furie.
- De ce am această experiență? Pentru că este împotriva adevăratelor mele dorințe și interese. Mă forțez să fac ceva care este împotriva naturii mele sau împiedic ceva important să iasă la iveală.
- Cum mă simt atunci când mă automutilez? Calm, relaxat.
- Poate că sunt lucruri pe care mi-e teamă să le recunosc? De exemplu, că o relație cu o anumită persoană este depășită. Sau că un anumit loc de muncă nu-mi aduce bucurie sau interes. Sau că nu sunt în stare să vorbesc calm și direct despre ceea ce nu-mi place și, în schimb, acumulez negativitate.
- De ce mi-e teamă să recunosc acest lucru în fața mea? De ce mi-e frică cu adevărat? De a răni această persoană dacă mă despart de ea? De nesiguranță dacă renunț la acest loc de muncă?
- De ce mi-e teamă de acest lucru? Ce resurse îmi lipsesc pentru a face pasul cel mare pentru a fi fericit?
- De unde pot face rost de resursele potrivite, de instrumente?
Și știi ce s-a întâmplat apoi? Ușurare. Totul a devenit mai clar, a apărut un plan. Elementele inutile au fost eliminate din viața mea, iar odată cu ele a dispărut și agresivitatea și, ca o consecință, autoagresiunea. Și, pentru orice eventualitate (dacă ceva mă enervează și mă enervează), am această tehnică: în loc să-mi deteriorez degetele, trebuie să trec prin vreun obiect din mâinile mele, de exemplu, o gumă de șters, un elastic de păr, un pix etc. Această metodă este recomandată de psihologi tuturor persoanelor cu tendința de a se automutila în situații în care nu este posibil să controleze impulsul. Principalul lucru este să aduci totul la un nivel conștient, să înveți să urmărești începutul.
Acesta a fost cazul în cazul meu. La o altă persoană cu aceeași problemă (autoagresiune), autoanaliza individuală poate lua o cale diferită. De exemplu, autoagresiunea este mai conștientă și cauza este durerea psihică. Multe persoane care se taie spun că durerea fizică supune durerea mentală, le distrage atenția. Atunci, planul de corecție va fi diferit, iar întrebările ulterioare pentru autoanaliză vor fi diferite. La urma urmei, motivele pentru un astfel de comportament sunt diferite și aici.
Concluzie
Autoanaliza este o parte integrantă a psihoterapiei. Chiar dacă începeți să mergeți la un psiholog, specialistul vă va învăța această abilitate. Sarcina unui psihoterapeut este de a-l învăța pe client să se descurce singur cu problemele sale, deoarece un specialist nu poate fi întotdeauna alături de el. Autoanaliza nu numai că ajută o persoană să se înțeleagă pe sine, dar crește și capacitățile de adaptare ale personalității și facilitează procesul de socializare. După părerea mea, ar trebui să fie predată la școală ca parte a programului general, deoarece această abilitate reprezintă baza pentru menținerea sănătății mintale.