Afilierea se manifestă în procesul de interacțiune interpersonală. În mod deosebit de strălucitor este trasată în relațiile apropiate de încredere. În centrul acestui fenomen se află simpatia, motivația, încrederea, înțelegerea și ușurința. Dar ce este acest fenomen ca atare — afilierea?
Cuprins
Definiția conceptului
Afilierea este nevoia unei persoane de a fi acceptată într-un grup de referință, bazată pe dorința sa de a stabili relații apropiate de încredere cu alte persoane. Acest lucru se datorează faptului că omul este o ființă socială. Afilierea în psihologie se caracterizează prin situarea reciprocă și acceptarea necondiționată, care apare în procesul de interacțiune între doi sau mai mulți indivizi.
Prezența atașamentului psihologic interpersonal ajută o persoană să suporte mai ușor situațiile dificile de viață și să lupte împotriva stresului. Dacă, din anumite motive, o persoană nu reușește să își satisfacă nevoia de a face o impresie bună, ea devine alienată, suferă de singurătate și cade în depresie.
Psihologii consideră că un astfel de fenomen social ca afilierea se dezvoltă din particularitățile relațiilor copil-părinte și din structura sistemului familial, deoarece copilul copiază modelul de interacțiune cu părinții în cadrul familiei. Mai târziu, se realizează în procesul de cooperare cu colegii. Adultul, manifestând un comportament calculat, prin dorința de a fi atrăgător încearcă să satisfacă așteptările sponsorilor și angajatorilor săi.
Tipuri
Afilierea se manifestă în comunicare, în prietenie, în dragoste. În societate, se pot observa 2 tipuri ale acestui fenomen: afiliere ridicată și afiliere scăzută.
Persoanele cu un nivel ridicat de exprimare a dorinței de a fi plăcut, de regulă, sunt extrovertite. Ei sunt dornici să socializeze și duc un stil de viață activ.
Principalele caracteristici ale structurii lor psihologice sunt vulnerabilitatea, sensibilitatea, sensibilitatea. Ei au tendința de a se consulta cu prietenii lor cu privire la orice fleac, cheamă fără motiv. Astfel de indivizi le place să viziteze și să primească oaspeți la domiciliu. Astfel de indivizi sunt fascinați nu de conținutul evenimentelor și al poveștii, ci de baza lor emoțională. Astfel de indivizi sunt adesea dependenți de opiniile altora și acceptă dureros criticile.
Persoanele cu un grad scăzut de afiliere tind să fie singuratice și filozofice. Acest lucru nu înseamnă că le este străină socializarea. Astfel de persoane au și prieteni, dar nu mulți. Acest lucru se datorează introvertirii naturii lor. Construcția personalității lor se bazează pe echilibru, autosuficiență, calm, rigiditate, rezistență la stres. Comunicând cu o persoană în viață, persoanele cu un impuls scăzut de a face o impresie bună preferă cărțile. În loc să discute problemele cu un prieten, ei scriu memorii. Pentru ei, spațiul personal este extrem de important, în unele cazuri reacționează dureros la încercările celorlalți de a încălca limitele psihologice în comunicare. În dialoguri se plictisesc de izbucnirile emoționale ale partenerilor de comunicare, pentru ei sunt mai importante faptele, logica, nu emoțiile. La observațiile critice astfel de personalități tratează cu calm, din greșeli extrag experiență valoroasă pentru viitor.
Desigur, atribuirea acestor tipuri de afiliere este mai degrabă condiționată, deoarece în viața de zi cu zi comportamentul unei persoane este determinat nu numai de particularitățile psihicului său, ci și de situația specifică.
Motivația afilierii
Motivul de afiliere stă la baza inițierii sau încetării interacțiunii interpersonale. Se explică prin apropierea sau separarea psihologică a oamenilor în procesul de cunoaștere reciprocă a celorlalți, prin dorința de autoafirmare a oamenilor.
Motivația comunicării se manifestă în dorința unei persoane de a construi relații benevole cu ceilalți. În exterior, acest tip de motivație se exprimă prin capacitatea de cooperare, atașamentul psihologic, legătura intimă-personală. Motivațiile comunicării se manifestă în mod deosebit de viu în relațiile amoroase.
Gradul de exprimare a motivului de afiliere depinde de stilul relațiilor copil-părinte și de experiența socială a individului. La stilul democratic de educație la copii se formează calități precum curajul social, deschiderea, autosuficiența, comunicativitatea, atractivitatea socială, stabilitatea emoțională.
Persoanele cu o motivație ridicată de comunicare dispun de ele însele, au un statut socio-psihologic ridicat în colectivitate. Opinia lor este autoritară pentru majoritatea membrilor unui grup social mic atunci când rezolvă probleme controversate.
Opusul motivului de afiliere este motivul de respingere. Acesta se exprimă în temerile unui individ de a nu avea succes în procesul de comunicare interpersonală, de a deveni un proscris în colectivitate. Dacă o persoană este dominată de motivul de respingere, în procesul de comunicare acesta se va manifesta sub formă de rigiditate, anxietate, tensiune psihologică, stimă de sine scăzută și nesiguranță.
Nevoia și obiectivele afilierii
Nevoia de afiliere are diferite scopuri:
- de a face o impresie pozitivă asupra interlocutorului în timpul percepției sociale;
- pentru a declara intenția de a menține o comunicare pe termen lung;
- exprimarea simpatiei față de partenerul de comunicare;
- căutarea iubirii, sprijin psihologic;
- pentru a ocupa o poziție de lider în cadrul echipei;
- acceptarea de sine;
- de a domina o relație de dragoste;
- obținerea de ajutor din partea unei anumite persoane;
- teama de a fi respins;
- a se prezenta favorabil în procesul de gestionare a instituțiilor, întreprinderilor și a altor obiecte sociale.
Exemple de afiliere din viața mea
Exemplele de afiliere ușor de înțeles includ:
- Coerciția. Dorind să placă unui tânăr, o fată cochetează: își arată încheieturile mâinilor în timp ce discută, își aranjează părul.
- Ascultarea activă. Dorind să-și exprime simpatia față de interlocutor, pentru a întări legătura psihologică, în timpul conversației o persoană folosește tehnica ascultării active: pune întrebări clarificatoare, parafrazează cuvintele interlocutorului, dă din cap. Prin mimică și gesturi o persoană își arată atenția, disponibilitatea de a continua comunicarea.
- Jocul comun al copiilor. Copiii, exprimându-și simpatia pentru un partener de joacă, împart de bunăvoie jucăriile, se oferă să se joace împreună. Prin aceste acțiuni ei încearcă să impresioneze un alt copil, să îi câștige favoarea.
Concluzie
Așadar, afilierea este dorința de a face pe plac cuiva. Gradul de exprimare a acestei dorințe variază în funcție de circumstanțele externe.
Dorința de a fi plăcut este o parte integrantă a relațiilor interpersonale. De regulă, ratele sale cele mai ridicate sunt observate în momentul primei întâlniri, atunci când se lucrează în echipă, precum și atunci când apare o situație stresantă, în care o persoană speră să primească ajutor și sprijin din partea celor dragi.